Am tot vorbit despre Paris, Milano, Londra… si am omis subiectul cu care trebuia sa incep, defapt, rubrica de street fashion: Bucurestiul.
Cand ma intreaba cineva ce parere am despre Bucuresti, eu spun asa : “Imi place Bucurestiul pentru varsta lui de acum- pubertatea. Pentru mine Bucurestiul este un adolescent ajuns la pubertate; este intr-o perioada in care i se contureaza personalitatea, in care trebuie sa faca alegeri, dar este inca confuz; isi face primul tatuaj si primul pierce ca un manifest al independentei; isi striga drepturile, desi poate nu vrea sa fie lasat total de capul lui; isi alege anturajul, nu intotdeauna cel mai bun si asta o sa-l coste o proasta reputatie. Partea buna este ca, prin ajutorul unor parinti cerebrali si echilibrati, de buna factura, poate creste frumos, ajungand peste ani, un tanar cu personalitate, dar educat. “ Cam asta este parerea mea…
In ceea ce priveste locuitorii, denumiti popular “bucuresteni”, lucruile se leaga: daca orasul este un adolescent aflat la pubertate, locuitorii sai sunt hormonii care declanseaza reactiile si schimbarile.
In ciuda faptului ca in fiecare zi mai apare cate un blog de
fashion romanesc, nu acelasi lucru il pot spune si despre blogurile de
street fashion din
Bucuresti, care sunt relativ putine sau chiar foarte putine, mai precis doua ( daca spun doua inseamna ca restul sunt categoric cantitate neglijabila ). Unul ne infatiseaza
poze surprinse la evenimente cultural-artistice, iar celalalt instantanee executate aleatoriu, pe strazile din capitala. Primul se cheama
www.urbnstyle.blogspot.com , iar al doilea se cheama
www.streetascatwalk.ro.
Dupa ce am downloadat o serie de poze de pe cele doua surse, am reusit sa trag o concluzie asupra continutului si sa formulez un verdict, subiectiv de altfel, la adresa street fashion-ului bucurestean sau, daca vreti, romanesc.
Bucurestiul este un oras european, poate singurul oras european, in care eu personal nu pot sa-mi port toate hainele din dulap. Este orasul care efectiv te frustreaza psihic atunci cand trebuie sa te imbraci, gandindu-te de doua ori la ce combinatii sa faci, pentru a evita priviri si comentarii ostentative. Nu numai orasul este la pubertate, si locuitorii sai sunt in aceeasi faza. Desigur, exista si o parte buna – curiozitatea. Curiozitatea care conduce la informare, aflare si incercare.
Nu pot sa generalizez si sa spun ca toti romanii se imbraca prost, nicidecum. Insa daca veti studia paralel albumul de Bucuresti cu cel de Paris ( sau Londra, sau Milano ), diferentele va vor coplesi, asa cum m-au coplesit si pe mine. Frustrarea noastra se simte in priviri, se observa in incordarea fetei si in rigiditatea pozitiei corpului in fata aparatului de fotografiat.
Bucurestiul nu poate fi caracterizat inca printr-un
stil specific. Asa cum afirmam despre londonezi ca pun accentul pe calitate, italienii pe espectul placut sau parizienii pe spontaneitate, despre bucuresteni nu pot sa fac o astfel de afirmatie generalizatoare. In schimb pot afirma ca oamenii incearca si asta e un lucru de apreciat.
Street Fasion: Bucuresti mon amour
Street Fasion: Bucuresti mon amour
Pentru noi a fi bine imbracat este inca o virtute. Atunci cand vedem o persoana bine imbracata, e prilej de analiza psihologica si sociala, e un moment de reculegere in care tacerea acapareaza si privirile se pierd bezmetice in detlii, dupa care urmeaza frenezia comentariilor imperios necesare. Asta pentru ca nu suntem obisnuiti cu aceasta stare de fapt, in care toata lumea in jurul nostru arata bine, este frumoasa, senina, curata si, nu atat “fashion”, cat placuta la vedere.
Pentru a dobandi statutul de persoana stylish, pentru a atrage atentia asupra stilului tau vestimentar in Bucuresti, exista doua variante de a fi: “urban-cool-funky-fresh” sau “logo mania salveaza Romania”. Prima varianta inseamna multe suprapuneri de texturi, cromatica ambigua, multe elemente combinate, de proveniente diferite, un ansamblu pe care nici purtatorul nu il intelege foarte bine, dar tocmai aceasta neintelegere ii ofera certitudinea ca nici cei din jur nu il vor intelege foarte bine, deci il vor considera, automat, cool. Cea de a doua varianta inseamna Louis Vuitton Monogram Alma MM si tot ce vine la pachet impreuna cu aceasta denumire-cod-password.
Lasand cinismul la o parte, am facut o selectie de
imagini, preluate, asa cum va spuneam, de pe cele doua site-uri,
imagini care vorbesc de la sine si ne spun ca, in afara celor doua extreme mentionate mai sus, exista si romani care se imbraca bine. Din ce in ce mai multi.
Street Fasion: Bucuresti mon amour
Street Fasion: Bucuresti mon amour
Trebuie sa ne concentram sa fim hormoni pozitivi si benefici, care sa ajute adolescentul Bucuresti sa se maturizeze, sa se cizeleze si sa capete un aspect si o personalitate placuta. Trebuie sa ne stabilim repere corecte, pe care sa le urmam, pe care sa le imitam, pentru ca, e clar pana acum, nu suntem capabili sa dezvoltam un stil unitar, caracteristic pentru noi si pentru Bucuresti (asa cum vorbim de stilul parizian, sau londonez sau milanez).
Dupa cum adolescentul isi lipeste postere cu idolii sai pe pereti, la fel trebuie si noi sa rasfoim cat mai mult material informativ, sa acumulam imagini, notiuni, informatii, pentru a ne spori cultura vizuala si pentru a fi capabili sa ne delimitam ca si indivizi, prin stil si atitudine.
Am vazut de curand o reclama la campania “Prima casa”, care se termina cu un slogan genial, foarte potrivit pentru a fi folosit si in finalul monologului meu surexcitat, despre street fashion-ul din Romania: “Hai ca se poate!”
Text: Medina Pop
